CLIRONOMÍE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIRONOMÍE ~i f. înv. Drept de moștenire a bunurilor unei persoane decedate; moștenire. /<ngr. klironomia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIRONOMÍE s. v. moștenire, patrimoniu, succesiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clironomíe s. f., art. clironomía, g.-d. art. clironomíei; pl. clironomíi, art. clironomíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clironomíe f. (ngr. klironomía). Mold. Sec. 18-19. Moștenire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink