CLIPOCEÁLĂ2, clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci2; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolența, clipocire2. – Clipoci2 + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIPOCEÁLĂ1, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci1; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire1, clipocit. – Clipoci1 + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIPOCEÁLĂ ~ éli f. reg. Stare intermediară între somn și trezire; piroteală; moțăială; somnolență; picoteală. [Sil. -cea-lă] /a clipoci + suf. ~eală
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIPOCEÁLĂ s. v. clipocit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIPOCEÁLĂ s. v. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
clipoceálă (susurare, somnolență) s. f., g.-d. art. clipocélii; pl. clipocéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
clipoceálă f., elĭ. Acțiunea de a clipoci.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink