CLIN(O)-/ECLI- elem. „înclinație”. (< fr. clin/o/-, cf. gr. kline, pantă, pat)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLÍNĂ, cline, s. f. (Pop.) Suprafață sau coastă înclinată; pantă. – Din it. china (după înclina).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLÍNĂ s.f. (Rar) Povârniș, urcuș, teren înclinat. [< it. clina, lat. clino].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLÍNĂ s. f. 1. suprafață de teren cu înclinație domoală. 2. (biol.) modificare gradată și continuă a frecvenței genotipurilor ori fenotipurilor într-o populație în funcție de schimbarea condițiilor de mediu. (< it. clina, lat. clino)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLÍNĂ s. v. pantă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
clínă (pantă) s. f., g.-d. art. clínei; pl. clíne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*clínă f., pl. e (it. china, după in-clin). Povîrniș: urcarăm domol clina (Sadov. VR. 1907, 10, 68).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink