CLIMATÉRIC, -Ă, climaterici, -ce, adj. Care aparține climei, privitor la climă; cu climă potrivită pentru odihnă sau pentru tratarea unor boli; climatic. Condiții climaterice. Stațiune climaterică. – Din fr. climatérique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIMATÉRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de climă; propriu climei; climatic. ◊ Stațiune ~că localitate cu climă potrivită pentru odihnă și tratament. /<fr. climatérique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIMATÉRIC, -Ă adj. Referitor la climă; climatic. [Cf. fr. climatérique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIMATÉRIC, -Ă adj. referitor la climă; climatic. ◊ (despre stațiuni) cu climă potrivită pentru tratarea anumitor boli. (< fr. climatérique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIMATÉRIC adj. (GEOGR.) climatic. (Regiune, stațiune ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

climatéric adj. m., pl. climatérici; f. sg. climatérică, pl. climatérice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*climatéric, -ă adj. (fr. climatérique, d. vgr. klimakterikós, treptat, care vine d. klimaktér, treaptă, ĭar aceasta d. klimax, scară, înrudit cu klima, climă). Care arată o decadență, un moment critic al viețiĭ: an climateric. – Ceĭ vechĭ credeaŭ că din șapte în șapte anĭ saŭ din noŭă în noŭă e un moment critic al vĭețiĭ, ĭar 7 înmulțit cu 9 (63) dă anu cel mai critic al viețiĭ. V. climatic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*climátic, -ă adj. (gr. klimatikós. Cp. cu prizmatic, problematic, sistematic). Relativ la climă: condițiunile climatice. Care influențează orĭ vindecă prin climă: stațiune climatică. – Ob., dar nu maĭ bine climatéric.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink