CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Mediu social, politic, moral etc.; ambianță. – Din fr. climat.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIMÁT ~e n. 1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climă. 2) fig. Ansamblu de circumstanțe morale sau materiale care înconjoară o persoană; ambianță; atmosferă; cadru; anturaj; mediu. /<fr. climat
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIMÁT s.n. 1. Climă. 2. (Fig.) Atmosferă socială, morală; ambianță. [< fr. climat, cf. gr. klima].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIMÁT1 s. n. 1. climă. 2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță. (< fr. climat)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIMAT2(O)- elem. clima-.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIMÁT s. v. climă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLIMÁT s. v. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*climát n., pl. urĭ, ca uscaturĭ, suhaturĭ (fr. climat. V. climă). Climă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink