CLERICÁL, -Ă, clericali, -e, adj. Care aparține clericilor sau clericalismului, privitor la clerici sau la clericalism. – Din fr. clérical, lat. clericalis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLERICÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de cleric; propriu clericului; ecleiziastic; preoțesc. /<fr. clérical, lat. clericalis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLERICÁL, -Ă adj. Referitor la clerici, la clericalism. [Cf. germ. klerikal, lat. clericalis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLERICÁL, -Ă adj. referitor la clerici, la clericalism. (< fr. clérical, lat. clericalis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLERICÁL adj. (BIS.) ecleziastic, preoțesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clericál adj. m., pl. clericáli; f. sg. clericálă, pl. clericále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clericál, -ă adj. (fr. clérical, d. mlat. clericalis). Cleric, al cleruluĭ: ordin clerical. Subst. Partizan al cleruluĭ, al clericalizmuluĭ. Adv. În mod clerical.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink