CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. – Din lat. clericus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÉRIC ~ci m. Persoană care face parte din cler. /<lat. clericus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÉRIC s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr. [Cf. germ. Kleriker, lat. clericus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÉRIC s. m. membru al clerului. (< lat. clericus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLÉRIC s. (BIS.) (înv.) duhovnic. (~ul este membru al clerului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Cleric ≠ laic, mirean
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cléric s. m., pl. clérici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cléric, -ă adj. (vgr. klerikós). Clerical, de cler. S. m. Care face parte din cler.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink