CLEPTOMÁN, -Ă, cleptomani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de cleptomanie. – Din fr. cleptomane.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLEPTOMÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care suferă de cleptomanie. /<fr. cleptomane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLEPTOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cleptomanie. [< fr. cleptomane, cf. gr. kleptomane].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLEPTOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cleptomanie. (<fr. cleptomane)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cleptomán s. m., adj. m., pl. cleptománi; f. sg. cleptománă, g.-d. art. cleptománei, pl. cleptománe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cleptomán, -ă s. (vgr. kléptes, hoț, și sufixu -man). Care are mania de a fura fără a fi hoț de meserie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink