CLEISTOGAMÍE, cleistogamii, s. f. (Bot.) Autopolenizare. [Pr.: cle-is-] – Din fr. cléistogamie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLEISTOGAMÍE s.f. Mod de polenizare în care florile se polenizează cu propriul lor polen, fără să se mai deschidă. [Pron. cle-is-, gen. -iei. / < fr. cléistogamie, cf. gr. kleistos – închis, gamos – căsătorie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLEISTOGAMÍE s. f. autopolenizare. (< fr. cléistogamie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLEISTOGAMÍE s. v. autopolenizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cleistogamíe s. f. (sil. cle-is-), g.-d. cleistogamíi, art. cleistogamíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink