CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Reg.) Stâncă prăpăstioasă; colț de stâncă. – Sb. klanac.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cleánț (cleánțuri), s. n. – 1. Pas, defileu. – 2. Stîncă, țanc. Sb. klanac (gen. klánca), după Drăganu, Dacor., III, 704 și DAR. În Banat și Trans de Sud.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț, țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink