CLAVICULÁR, -Ă, claviculari, -e, adj. Care aparține claviculei, privitor la claviculă. – Din lat. clavicularius, fr. claviculaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVICULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de claviculă; propriu claviculei. /<fr. claviculaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVICULÁR, -Ă adj. Care ține de claviculă; al claviculei. [Cf. fr. claviculaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

claviculár adj. m., pl. claviculári; f. sg. claviculáră, pl. claviculáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink