CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVÍCULĂ ~e f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ce se articulează cu omoplații și cu sternul. [G.-D. claviculei] /<lat. clavicula, fr. clavicule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVÍCULĂ s.f. Os din centura scapulară care leagă omoplații de stern. [< fr. clavicule, cf. lat. clavicula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVÍCULĂ s. f. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat. (< fr. clavicule, lat. clavicula)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLAVÍCULĂ s. (ANAT.) (prin Transilv.) puntea-umărului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clavículă s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clavícule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clavículă f., pl. e (lat. clavicula, dim. d. clavis, cheĭe). Anat. Fie-care din cele doŭă oase care unesc peptu [!] cu umeriĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink