CLAVICIMBÁL, clavicimbaluri, s. n. (Înv.) Clavecin. [Var.: clavicembálo s. n.] – Din lat. clavicymbalum, it. clavicembalo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

*clavicímbal n., pl. e (mlat. clavicýmbalum, it. clavicémbalo, fr. clavecin). Un vechĭ instrument muzical, strămoșu pianuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink