claustromán s. m. (sil. cla-us-) pl. claustrománi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
claustromán s.m. Om care se izolează de societate ◊ „Dar cum sunt în realitate oamenii de care s-au îndepărtat, pe căi diferite, intelectualii claustromani din Copiii Soarelui?” Gaz.lit. 28 I 62 p. 7 (din claustro- + -man, după tipul meloman; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink