CLASTOCÁRST, clastocarsturi, s. n. (Geol.) Complex de fenomene și forme de relief dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă. – Din rus. klastokarst.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ibogdank
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLASTOCÁRST s.n. Procese în forme de relief asemănătoare celor carstice, care iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile ce se găsesc dispersate în diverse roci. [< rus. klastokarst].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLASTOCÁRST s. n. complex de fenomene și forme de relief asemănătoare celor carstice, ce iau naștere prin dizolvarea substanțelor solubile care se găsesc dispersate în diverse roci. (< fr. clastocarste, rus. klastokarst)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
clastocárst s. n., pl. clastocársturi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CLASTOCÁRST (‹ fr. {i}; {s} gr. klastos „sfărîmat” + fr. karstique „carstic”) s. n. Forme de relief rezultate în urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă (loess, gresii, tufuri calcaroase și vulcanice) și rezultate în urma dizolvării și spălării particulelor minerale din aceste roci ducînd la sufoziunea și tasarea acestora.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink