CLARIFICATÓR, -OÁRE, clarificatori, -oare, adj. (Rar) Care clarifică, limpezește, lămurește. – Clarifica + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

CLARIFICATÓR ~oáre (~ óri, ~oáre) rar Care clarifică; lămuritor. /a clarifica + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLARIFICATÓR, -OÁRE adj. Care clarifică. // s.n. Substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. [< clarifica + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLARIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care clarifică. II. s. n. substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. (< clarifica + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLARIFICATÓR adj. v. lămuritor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clarificatór adj. m., pl. clarificatóri; f. sg. și pl. clarificatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink