CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, s. f. Mișcare (usoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂTINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clătinătúră s. f., g.-d. art. clătinătúrii; pl. clătinătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clătinătúră f., pl. ĭ. Rezultatu clătinăriĭ, zguduitură: dintr´o singură clătinătură, zidu s´a dărămat [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink