CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. – Claie + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂÍȚĂ s. v. jumătate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clăíță s. f., g.-d. art. clăíței; pl. clăíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clăíță f., pl. e (d. claĭe). Claĭe mică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink