CLĂCÁȘ, clăcași, s. m. 1. Țăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran clăcaș. 2. Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂCÁȘ ~i m. 1) (în Moldova feudală) Țăran obligat să facă clacă pe moșia feudalului. 2) Persoană care participă la o clacă. /clacă + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLĂCÁȘ s. (IST.) (înv. și reg.) robotaș, (Mold.) pontaș. (Țăranul care făcea clacă se numea ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clăcáș s. m., pl. clăcáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clăcáș m. (d. clacă). Țăran stabilit pe o moșie domnească, boĭerească saŭ mînăstirească și care, pin [!] clacă, plătea chiria pămîntuluĭ luĭ. V. vecin, cĭofligar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink