ciuríu (ciuríuri), s. n. – (Arg.) Cuțit, pumnal. țig. čuri (Graur 139), cf. țig. sp. churi (Besses 66), it. cerino (Battisti, II, 868), fr. chourin, germ. Tschuri.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink