CIULÍN, ciulini, s. m. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele spinoase, cu flori roșii, care crește pe locuri necultivate; scaiete (Carduus nutans). – Cf. rus. čilim.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIULÍN ~i m. 1) Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunze adânc crestate și cu flori roșii, ce crește pe terenuri necultivate. 2) Fruct ghimpos al acestei plante. /cf. rus. țilim
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIULÍN s. v. ciurlan, cornaci, salcicorn, săricică, scai.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIULÍN s. (BOT.) 1. (Carduus nutans) (reg.) ghincar, scai, scaiete, spin. 2. (Onopordon acanthium) ghimpe, scai, scaiete, (reg.) pălămidă, sita-zânelor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciulín (ciulíni), s. m. – 1. Varietate de scaiete (Carduus nutans; Dipsacus silvestris; Onopordon Acanthium; Berberis vulgaris; Xanthium spinosum; etc.). – 2. (Înv.) Cui de fier folosit la tortură. – Mr. ciuliiă „spin.” Sl., cf. rus. čilim, mag. súlyom (Cihac, II, 58); din mag. după Gáldi, Dict., 173. – Der. ciulinos, adj. (spinos); ciuline, s. f. pl. (paste făinoase).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciulín s. m., pl. ciulíni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭulín m. (d. cĭulină). Un fel de scaĭ (carduus nutans) ale căruĭ fructe, numite tot cĭulinĭ, marĭ cît sîmburiĭ de măslină, se prind de păru animalelor. O plantă de baltă (trapa natans) numită și colțan. V. colțan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink