CIUCURÉL, ciucurei, s. m. Ciucuraș (1). – Ciucure + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUCURÉL s. v. ciucuraș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciucurél s. m., pl. ciucuréi, art. ciucuréii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUCURÉI s. pl. v. strănutătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink