CIUCIULÍ, ciuciulesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci. – Cf. magh. csücsülni „a ședea turcește”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CIUCIULÍ mă ~ésc intranz. pop. A se face ciuciulete; a se strânge ghem; a se ghemui; a se chirci. /<cf. ung. csücsülni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUCIULÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciuciulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuciulésc, imperf. 3 sg. ciuciuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciuciuleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭucĭulésc (mă) v. refl. (cp. cu cĭucesc 1 și cu ung. csucsulni, a dormita). Mold. Mă răsucesc de secetă, vorbind de frunze (V. cĭulesc). Munt. vest. Mă pitulez. (V. cĭurcĭulit).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink