ciuc, ciúcuri, s.n. (reg.) târnăcop, cioacă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

CIUC 1. Munții Ciucului, masiv muntos împădurit în grupa centrală a Carpaților Orientali, între Depr. Ciucului (la V), Trotuș (la E) și Valea Uzului (la S), alcătuit din depozite cretacice. Alt. max.: 1.565 m (vf. Șoiu). 2. Depresiunea ~, depr. intramontană, tectono-vulcanică, în Carpații Orientali, pe cursul sup. al Oltului, între masivele Harghita, Puciosu, Ciucului și Hășmaș. Supr.: c. 300 km². Este împărțită în trei compartimente prin pragurile de la Racu și Jigodin. Relief de câmpie înaltă (c. 700 m alt.), iar în E colinar. Frecvente inversiuni termice în anotimpul rece. Expl. forestiere și de roci de constr. Numeroase izv. minerale (peste 130 captate).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink