CIÚȘCĂ, ciuște, s. f. (Reg.) Ardei iute. – Din bg. čuška.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIÚȘCĂ ~te f. reg. Ardei mărunt și iute. /<bulg. țiuška
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciúșcă (pop.) s. f., g.-d. art. ciúștii; pl. ciuști
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

CIÚȘCĂ s. v. ardei iute.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciúșcă (ciuște), s. f. – 1. Ardei. – 2. Batistă făcută sul și înnodată, cu care se lovește, într-un joc popular. – 3. Jocul respectiv. – Var. țușcă, ciuște. Megl. ciușcă „joc”. Bg. čuška „ardei”, sb., cr. čuška „lovitură, palmă” (Cihac, II, 437), al cărui sens comun este cel de a pișca, a arde. Dar face din ciușcă două cuvinte diferite.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciúșcă s. f., g.-d. art. ciúștei; pl. ciúște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭúșcă f., pl. ștĭ și șcĭ (bg. čuška, a. î. Cp. cu ĭușcă și țușcă). Sud. Ardeĭ roș mic. Praf de ardeĭ verde (V. boĭa): cîrnațĭ presărațĭ cu cĭușcă de ardeĭ verde. (Chir. CL. 1910, 433). Meh. Saramură de ardeĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink