CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CITÉȚ1 ~i m. înv. Slujitor bisericesc care citește texte religioase în timpul serviciului divin. /<sl. țitici
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CITÉȚ2 ~eáță (~éți, ~éțe) (despre scris, texte etc.) Care se poate citi ușor; lizibil. /a citi + suf. ~eț
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CITÉȚ adj. clar, descifrabil, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CITÉȚ s. v. anagnost, cititor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Citeț ≠ ilizibil, neciteț
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
citéț adj. m., pl. citéți; f. sg. citeáță, pl. citéțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
citéț s. m., pl. citéți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
citéț, citeți s. m. Treaptă a clerului inferior, amintită încă din sec. 2, care avea sarcina să citească (uneori să cânte) lecturile biblice, cu excepția pericopelor evanghelice; lector, anagnost. [Var.: cetéț s. m.] – Din citi + suf. -eț.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink