CITADÉLĂ, citadele, s. f. (Adesea fig.) 1. Mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați. ♦ P. gener. Oraș (întărit). 2. Fortăreață, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia. – Din fr. citadelle, it. cittadella.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÉLĂ ~e f. 1) înv. Fortăreață în interiorul unui oraș, care servea ca loc de refugiu sau ca rezistență pentru cei atacați. 2) Cetate de apărare situată în preajma unui oraș. 3) fig. Sprijin de nădejde. ~a culturii. [G.-D. citadelei] /<fr. citadelle, it. citadella
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÉLĂ s.f. 1. Fortăreață medievală care domina un oraș. 2. (Fig.) Bastion, focar, centru. [< it. citadella – cetățuie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÉLĂ s. f. 1. fortăreață medievală care domina un oraș. ◊ oraș (întărit). 2. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări). 4. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații. (< fr. citadelle, it. cittadella)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÉLĂ s. v. cetățuie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CITADÉLĂ s. v. centru, oraș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

citadélă s. f., g.-d. art. citadélei; pl. citadéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*citadélă f., pl. e (fr. citadelle, d. it. cittadella, dim. d. cittade, oraș, maĭ ales întărit, cetate). Barb. Cetățuĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink