CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRITÉL ~i m. 1) Desiș de arbuști sau de copaci. 2) la pl. Arbuști sau copaci care alcătuiesc un desiș. /ceret + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRITÉL s. v. cununiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciritél s. m., pl. ciritéi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciritél m., pl. eĭ (cp. cu ceret și cu ung. cserje, tufă). Nord. Tufă, tufiș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink