CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. (Livr.) Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMSPÉCT ~tă (~ți, ~te) livr. Care dă dovadă de prudență; prevăzător; prudent; precaut. /<lat. circumspectus, fr. circonspect
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. Atent (în vorbe, în acțiuni); chibzuit, precaut, prudent. [< lat. circumspectus, cf. fr. circonspect].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. precaut, prudent, rezervat. (< fr. circonspect, lat. circumspectus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMSPÉCT adj. v. prudent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMSPÉCT adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Circumspect ≠ imprudent, neprevăzător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

circumspéct adj. m., pl. circumspécți; f. sg. circumspéctă, pl. circumspécte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*circumspéct, -ă adj. (lat. circumspectus, d. circumspícere, a te uita împrejur. V. a-spect). Prudent, atent, precáut: persoană, purtare circumspectă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink