6 definiții pentru «circumflex»   declinări

CIRCUMFLÉX, circumflexe, adj. 1. (În sintagma) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau, în ortografia română, spre a nota sunetul î(â). 2. (Anat.; despre artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 3. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Var.: circonfléx adj.] – Din lat. circumflexus, fr. circonflexe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMFLÉX ~xă (~cși, ~xe) : Accent ~ semn diacritic folosit în unele limbi pentru a însemna vocalele lungi. /<lat. circumflexus, fr. circonflexe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMFLÉX adj.n. 1. Accent circumflex = semn diacritic care marchează în ortografia noastră căciula literelor â, î. 2. (Despre artere, vene, nervi) Care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (Despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Pl. -ecși, -exe, var. circonflex adj.n. / < lat. circumflexus < circum – împrejur, flexus – curbat, cf. fr. circonflexe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMFLÉX adj. 1. curbat în semicerc, arcuit. ♦ accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior. 2. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (despre plante) cu ramurile curbate în jos. (< fr. circonflexe, lat. circumflexus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

circumfléx adj. m., pl. circumflécși; f. sg. circumfléxă; pl. circumfléxe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*circumfléx n., pl. e și urĭ. (lat. circumflexus, „îndoit împrejur”. V. flexiune). Gram. Se zice despre un accent (^) care în unele limbĭ arată că o vocală e lungă, ĭar la Românĭ arată numaĭ că e vorba de un sunet între i și u, ca în cuvîntu Român.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink