CIRCUMCÍS adj. (înv.) obrezuit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMCÍDE, circumcíd, vb. III. Tranz. A face cuiva o circumcizie. – Din lat. circumcidere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A CIRCUMCÍDE circumcíd tranz. A supune unei circumcizii. /<lat. circumcidere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMCÍDE vb. III. tr. A face operația de circumcizie. [P.i. circumcíd. / < lat. circumcidere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMCÍDE vb. tr. a face o operație de circumcizie. (< lat. circumcidere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CIRCUMCÍDE vb. (înv.) a obrezui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

circumcíde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumcíd; ger. circumcizând; part. circumcís
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*circumcíd, -cís, a -cíde v. tr. (lat. circum-cidere. V. ucid, decid, inciziv). Taĭ împrejur.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink