CIPOLÍN s. n. 1. Marmură albă care conține mică sau alte minerale colorate în straturi ce traversează roca. 2. Motiv decorativ oriental pentru porțelanuri, compus din frunze, fructe și flori. – Din it. cipollino.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIPOLÍN n. geol. Marmură albă, conținând și straturi de alte minerale. /<it. cipolino
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIPOLÍN s.n. 1. (Geol.) Marmură albă conținând straturi de mică albă sau de alte minerale. 2. Motiv decorativ compus din flori, frunze și fructe, împrumutat de la porțelanurile japoneze. [< it. cipollino, cf. gr. cipolin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIPOLIN s. n. 1. rocă metamorfică din marmură albă conținând straturi de mică albă sau alte minerale cristalizate. 2. motiv decorativ din flori, frunze, fructe, împrumutat de la porțelanurile japoneze. (< it. cipollino)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cipolín s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink