CIORBAGÍU1, ciorbagii, s. m. 1. Ofițer de ieniceri; comandant al unui regiment de ieniceri. 2. (Înv.) Primar rural (turc). – Din tc. çorbacı.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIORBAGÍU2, ciorbagii, s. m. (Fam. și glumeț) Persoană căreia îi place mult ciorba. – Ciorbă + suf. -agiu.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciorbagíu (ofițer de ieniceri, iubitor de ciorbă) s. m., art. ciorbagíul; pl. ciorbagíi, art. ciorbagíii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cĭorbagíŭ m. (turc. čorbagy, id.). Vechĭ. Comandantu unuĭ regiment de ĭenicerĭ (adică „distribuitoru cĭorbeĭ”, fiind-că sultanu, fiind considerat ca părintele hrănitor al ĭenicerilor, șefiĭ lor purtaŭ titlurĭ culinare). Fig. Om bogat, notabil, boĭer. În Turcia, primar rural. – Fem. -gĭoaĭcă, pl. e.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink