CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire – Ciopli + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOPLITÚRĂ ~i f. 1) Obiect făcut prin cioplire. 2) Așchie desprinsă prin cioplire. 3) col. Mulțime de așchii, rezultate din cioplire. /a ciopli + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOPLITÚRĂ s. crestătură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestez. (O ~ în lemn.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOPLITÚRĂ s. v. sculptură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cioplitúră s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. cioplitúrii; pl. cioplitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭoplitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭoplit. Bucățĭ căzute din cĭoplire. Mold. nord. Slănină (în general).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink