CIOCULÉȚ, cioculețe, s. n. Diminutiv al lui cioc2. – Cioc2+ suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cioculéț s. n., pl. cioculéțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink