CIOCMĂNÍ, ciocmănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate la cap; a cicăli; a pisălogi. ♦ Refl. recipr. A se certa. – Cf. ciocni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOCMĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciocmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocmănésc, imperf. 3 sg. ciocmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocmăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭocmănésc v. tr. (din cĭocnesc și jăcmănesc). Munt. Fam. Cĭocănesc, cert, mustru. – Și cĭogmănesc și (după cĭomag) și cĭocmăgesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink