ciocáncă, ciocánce, s.f. (reg.) par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing lemnele plutitoare; cârlig, țăpoi, hăuc, cioc, ciocoroi, țăpușă, țapină.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink