CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOCĂNITÚRĂ s. v. bătaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciocănitúră s. f., g.-d. art. ciocănitúrii; pl. ciocănitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ciocănitură, ciocănituri s. f. v. ciocăneală.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink