CIOCĂNÉL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan¹; spec. ciocan¹ mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș¹. – Ciocan¹ +suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOCĂNÉL ~e n. muz. (diminutiv de la ciocan) Bețișor pentru producerea sunetelor la unele instrumente muzicale, prin lovirea coardelor. /ciocan + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOCĂNÉL s. v. ciocănaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciocănél, ciocănéle, s.n. 1. (pop.) păhărel, sticluță (de rachiu). 2. (reg.; la pl.) flori cusute pe pieptul iei țărănești.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciocănél s. n., pl. ciocănéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭocănél n., pl. e. Cĭocănaș, cĭocan mic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ciocănel, ciocănele s. n. (dim.) pulpă de pui.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Nu este termen argotic, ci familiar, la origine chiar umoristic; iar definiția este greșită, ciocănelul este doar partea inferioară, dintre pulpă și gheare, a piciorului de pui, găină etc. - Alexutsu