CIOCĂNÁȘ1, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIOCĂNÁȘ2, ciocănașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan2. – Ciocan2 + suf. -aș.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIOCĂNÁȘ ~i m. înv. (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. /ciocan + suf. ~aș
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIOCĂNÁȘ s. v. bătăiaș, gonaci, gonaș, hăitaș, mânător.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIOCĂNÁȘ s. ciocănel.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciocănáș2, ciocănáși, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciocănáș (persoană) s. m., pl. ciocănáși
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciocănáș (ciocănel, știulete mic) s. n., pl. ciocănáșe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) cĭocănáș m. Lucrător care sfărîmă sarea cu cĭocanu la ocne.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) cĭocănáș n., pl. e. Cĭocănel.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CIOCĂNÁȘI s. pl. v. surguci.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink