CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A CIOCÂRTÍ ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciopârți. 2) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând așchii sau bucăți (pentru a da o anumită formă); a ciopli. /v. a ciopârți
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOCÂRTÍ vb. v. ciopârți, ciopli, sfârteca, sfâșia, struji.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciocârtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtésc, imperf. 3 sg. ciocârteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocârteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭocîrtésc, V. cĭopățesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink