cĭobîrnác n., pl. e (ung. csöbörhordó, purtător de cĭubăr). Olt. Ban. Părîngă, par de dus hîrdău. – Și cĭobîrdac și cĭomîrdac (Dolj, Rev. I. Crg. 2, 163). V. dorîngă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink