ciobârnác, ciobârnáce, s.n. (reg.) 1. par lung; ciomag mare, gros și lung folosit pentru transportarea căldărilor și hârdaielor. 2. (reg.) ciubăr, hârdău pentru murat varza sau pentru lături.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciobîrnác (-ce), s. n. – 1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care servește la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeași rădăcină provine ciobîrlac, s. n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭobîrnác n., pl. e (ung. csöbörhordó, purtător de cĭubăr). Olt. Ban. Părîngă, par de dus hîrdău. – Și cĭobîrdac și cĭomîrdac (Dolj, Rev. I. Crg. 2, 163). V. dorîngă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink