CIOB, cioburi, s. n. Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb. – Cf. tc. çöp.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOB ~uri n. Bucată dintr-un vas spart; hârb. ~uri de oglindă. [Monosilabic] /<turc. çöp
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIOB s. hârb, spărtură, țandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (~ dintr-o oală de lut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciob (cióburi), s..n. – Fragment, hîrb, bucată dintr-un vas de lut, sticlă sau porțelan. Tc. çob (Roesler 608; Șeineanu, II, 128). DAR respinge această der., bazîndu-se pe extinderea geografică a cuvîntului și pe absența sa din dialecte. Cuvîntul apare și în per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. După Cihac, II, 135, din pol. csop. Der. cioabă, s. f. (pipă de lut; vas inutil); ciobăi (var. ciobi), vb. (a sparge, a face bucăți).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciob s. n., pl. cióburi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭob n., pl. urĭ (turc. pers. čob, čop, așchie, surcică). Vest. Hîrb, sfărmătură dintr´un vas. V. zob.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink