CIOÁTĂ s. f. v. ciot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

cioátă (buturugă, nod de arbore) s. f. (sil. cioa-), g.-d. art. cioátei; pl. cioáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭoátă f., pl. e (d. cĭot). Buturugă, cĭotac, bucată de rădăcină orĭ de trunchĭ rămas în pămînt orĭ scos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink