O definiție pentru «cintaură»   declinări

cintáură (-re), s. f. – Varietate de albăstriță (Erythrea centaurium). – Var. țintaură, cintoare. Lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce direct gr. ϰενταύριον, ceea ce pare foarte incert.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink