CINGĂTOÁRE, cingători, s. f. Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul. – [În]cinge + suf. -ătoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CINGĂTOÁRE ~óri f. 1) Fâșie dintr-un material (pânză, piele etc.) care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; brâu; curea; cordon; centură. 2) pop. Parte a corpului situată între șolduri și coaste; mijloc; talie; brâu. /a [în]cinge + suf. ~ătoare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CINGĂTOÁRE, cingători, s. f. Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește la încins. V. brâu, curea. [Var.: încingătoáre s. f.] – Din cing (= încing, prez. ind. al lui încinge) + suf. -(ă)toare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

CINGĂTOÁRE s. 1. v. brâu. 2. v. centură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cingătoáre s. f., g.-d. art. cingătórii; pl. cingătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cingătoáre f., pl. orĭ (d. încing). Lucru cu care-țĭ încingĭ mijlocu corpuluĭ, cum e o curea, brîu, niște bete ș. a. Mijlocu corpuluĭ: pînă la cingătoare (saŭ pînă la brîŭ). Zonă, ceĭa ce încinge, înconjoară: cingătoare de munțĭ. – Și încingătoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

cingătoare, cingători s. f. (deț.) an de condamnare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink