CINEMÁTIC, -Ă, cinematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor, independent de masele lor și de cauzele care produc mișcarea. 2. Adj. Care aparține cinematicii (1), privitor la cinematică. – Din fr. cinématique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CINEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cinematică; caracteristic cinematicii. /<fr. cinématique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CINEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la mișcare. [< fr. cinématique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CINEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la mișcare. II. s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc. (< fr. cinématique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cinemátic adj. m., pl. cinemátici; f. sg. cinemátică, pl. cinemátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cinemátic, -ă adj. (din vgr. kínema, kinématos, mișcare, pin [!] anal. cu sistematic). Motor, mișcător, relativ la mișcare. S. f., pl. ĭ. Mat. Acea parte a mecaniciĭ care studiază proprietățile geometrice ale mișcăriĭ fără a se interesa de forțele care o produc. V. dinamic. – Și cinetic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink