CINEMATÉCĂ, cinemateci, s. f. 1. Arhivă în care se păstrează filmele cinematografice. 2. Cinematograf (1) în care sunt proiectate filme reprezentative din istoria cinematografiei. – Din fr. cinémathèque.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINEMATÉCĂ ~ci f. 1) Colecție de filme; filmotecă. 2) Încăpere special amenajată pentru păstrarea și vizionarea filmelor vechi; filmotecă. /<fr. cinématheque
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINEMATÉCĂ s.f. 1. Arhivă de filme; filmotecă. 2. Sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme de arhivă. [< cinémathèque].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINEMATÉCĂ s. f. 1. arhivă unde se păstrează filmele; filmotecă. 2. sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme reprezentative din istoria cinematografiei. (< fr. cinémathèque)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CINEMATÉCĂ s. v. filmotecă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cinematécă (arhivă de filme) s. f., g.-d. art. cinematécii; pl. cinematéci
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cinematécă s.f. (cinem.) Instituție în care se păstrează și se proiectează filme (antologice) ◊ „Cinemateca cubană a prezentat [...] la Havana filmul lui I. Popescu-Gopo «S-a furat o bombă».” Sc. 20 III 64 p. 4. ◊ „Fondatorul cinematecii franceze și una dintre personalitățile proeminente ale cinematografiei mondiale, Henri Langlois, a încetat din viață la Paris în urma unei crize cardiace.” Sc. 15 I 77 p. 5 (din fr. cinémathèque; cf. engl. cinematheque; BD 1968; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5, Th. Hristea în LR 3/72 p. 190, L. Seche în LR 3/77 p. 270; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink