CINCĂRÉL, cincărei, s. m., adj. (Reg.) Diminutiv al lui cincar. – Cincar + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

cincărél s. m., adj. m., pl. cincăréi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cincár, -ă adj. (d. cincĭ). De cincĭ anĭ (vorbind de vite). – Și cincărel, -ea saŭ -ică, pl. eĭ, ele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink